Cum se descurcă Europa cu obiectivele privind energiile regenerabile

Utilizarea energiilor regenerabile (hidro, energie eoliană şi fotovoltaică) în Uniunea Europeană a ajuns la 17,5% în 2017, ceea ce permite blocului comunitar să îşi atingă obiectivul privind o utilizare de 20% în 2020.

Fiecare stat membru UE are propria sa ţintă de utilizare a energiilor regenerabile, ţintă care variază între 0 şi 49% în funcţie de situaţia şi potenţialul fiecărei ţări.

Potrivit Eurostat, 11 state membre UE, printre care se numără şi România, şi-au atins deja obiectivele naţionale pe care şi le-au fixat în cadrul strategiei Europa 2020 cu privire la ponderea regenerabilelor în consumul final brut de energie. Însă având în vedere că ţinta pentru anul 2030 este de 32%, Eurostat subliniază că „deşi pe ansamblu, UE este pe cale să îşi atingă obiectivele asumate pentru 2020, unele state membre vor fi nevoite să facă eforturi suplimentare pentru a-şi respecta obligaţiile”.

Suedia: campioana Europei

EDNH susţine că liderii la nivel european în domeniul energiilor regenerabile sunt statele nordice: Suedia, Finlanda şi Danemarca. Agenţia Internaţională a Energiei susţine că începând din 2012 mai mult de jumătate din energia consumată în Suedia a provenit din surse regenerabile. Acest lucru se datorează în principal energiei hidroelectrice, care asigură mai mult de 40% din producţia naţională de electricitate. În plus, suedezii folosesc în principal biocombustibili pentru încălzirea locuinţelor.

De asemenea, Danemarca, o ţară care mult timp a fost dependentă de importurile de energie, obţine în prezent 43% din energia electrică de pe urma centralelor eoliene, după ce investiţiile demarate la finele anilor 1970 au dus la închiderea treptată a termocentralelor pe bază de cărbune.

Olanda: rămane în urmă

La polul opus, Olanda şi Luxemburg sunt statele membre UE cu cel mai redus consum de energie regenerabilă, 6,6% respectiv 6,4% din consumul final brut de energie. În pofida investiţiilor în parcuri eoliene offshore, Olanda este departe de a-şi atinge obiectivele pe care şi le-a asumat pentru 2020. Aceasta în condiţiile în care o parte din teritoriul Olandei este sub nivelul mării, ceea ce o face vulnerabilă la condiţiile schimbărilor climatice. În 2015 însă Olanda a fost una din primele ţări în care justiţia a dat un verdict într-un dosar care legătură cu schimbărilor climatice, un tribunal ordonând statului olandez să reducă emisiile naţionale de gaz cu efect de seră cu cel puţin 25% până în 2020.

Franţa: preferinţa pentru energia nucleară

Inspirate de decizia tribunalului olandez, patru ONG-uri de mediu din Franţa au dat în judecată Guvernul francez în luna martie pentru că nu şi-a respectat angajamentele privind combaterea schimbărilor climatice. În 2017, ponderea energiei din surse regenerabile în consumul final brut de energie al Franţei a fost de 16,3% faţă de o ţintă de 23% asumată pentru 2020. Franţa a preferat să investească în energie nucleară, care în prezent asigură peste 70% din producţia de electricitate. Însă Guvernul de la Paris s-a angajat să închidă 14 reactoare nucleare până în 2035 şi de asemenea să închidă patru termocentrale până în 2022, cu condiţia că va putea să-şi asigure aprovizionarea cu electricitate.

Franţa intenţionează să închidă 14 reactoare nucleare până în 2035.

Germania: între cărbune şi vânt

În ceea ce priveşte Germania, prima economie europeană, energia regenerabilă a reprezentat 15,5% din consumul final brut de energie în 2017, ţinta pentru 2020 fiind de 18%. Cărbunele rămâne piatra de temelie a politicii energetice a Germaniei, în parte şi ca urmare a deciziei din 2011 a Guvernului de la Berlin de a închide toate centralele nucleare până în 2022. Cărbunele este responsabil pentru 37% din producţia de electricitate a Germaniei şi peste 30% din energia termică.

Cea mai mare economie a Europei intenţionează să elimine treptat cărbunele pentru a-şi respecta angajamentele privind reducerea emisiilor poluante. O nouă lege cadru pentru protejarea climei este aşteptată în 2019.