Ievgenia Brusenska se afla în România de doi ani. Imediat dupa declansarea conflictului armat, si-a luat fiica si au plecat din Odessa spre Bucuresti, unde îsi continua viata, alaturi de copilul ei. “Când a început razboiul eram cu fiica mea în Odessa. La ora 5 dimineata au început atacul, ne-am trezit foarte speriate si dupa o saptamâna ne-am mutat în Bucuresti. A fost dificil sa îi explic, pentru ca plângea tot timpul, era speriata, pentru un copil mic, de un an si o luna cât avea atunci, nu întelegea ce se întâmpla si tipa pentru ca se auzeau sirenele si a fost un atac cu rachete si nu a înteles ce se întâmpla”, povesteste tânara mamica.

Parintii ei, prietenii, cunostintele au ramas în Odessa, acolo unde pericolul este unul permanent.

La centrul de sprijin pentru cetatenii Ucraineni, deschis la Romexpo, vin saptamânal mii de persoane, în cautarea unui sprijin, de la alimente, haine, jucarii, pâna la produse de igiena. “Numarul de beneficiari a fost unul foarte mic, la început. Au venit trei, zece beneficiari în primele zile, apoi numarul a crescut considerabil. Se ajungea si la un numar de 1.500 – 2.000 de beneficiari pe zi, iar la finalul anului 2022 cifra sa fie de 190.838 de beneficiari, în total, dintre care 60% au fost femei si copii. În anul 2023 am observat o usoara scadere, dar nu foarte mare, cu aproximativ 5.000 de beneficiari”, a declarat pentru AGERPRES Brândusa Ilie, sef birou relatii publice DGASMB.

“Pentru mine, ca mama singura, venita din Ucraina, este un ajutor major, mai ales scutecele pentru copii, care sunt foarte scumpe, si uleiul, orezul, pastele. Totul este important, iar din când în când primim si haine”, ne povesteste Ievgenia Brusenska.

La Romexpo, în calitate de voluntar am întâlnit-o si pe Victoria Bobylyova, refugiata din Odessa. “Sunt în România din martie 2022. Am venit aici si am început sa fac voluntariat la gara, si dupa un an am început sa fac voluntariat la centrul de sprijin Romexpo si înca sunt aici. Nu mi-e teama aici pentru viata mea, dar îmi este teama pentru viata parintilor mei, pentru ca Odessa este sub atac aproape în fiecare noapte, în fiecare zi iar ultima explozie a avut loc în apropierea casei mele, la 500 de metri, un kilometru departare de casa mea. Unde va fi urmatoarea, nimeni nu stie”, ne-a spus Victoria.

Ceea ce stie foarte sigur este ca îsi doreste încheierea razboiul pentru a se întoarce acasa. “Sper ca razboiul se va termina în curând si ca noi ne vom întoarce în curând, dar cu totii stim ca viata noastra în Ucraina nu va mai fi la fel, pentru ca va trebui sa ne refacem tara. Deci când ma voi întoarce în Ucraina, voi fi tot voluntar, dar nu ca aici, poate ca ne vom reconstrui tara si sa crestem economia si sa ne facem tara sa fie cel putin cum era înainte de razboi”, mai spune Victoria Bobylyova.

Printre cei care s-au implicat în sprijinirea ucrainenilor, au fost si membrii Asociatiei “Blondie”. În 2022 au efectuat, cu resurse proprii, mai multe zboruri în care au transportat o mie de copii din centrele de plasament din Ucraina în Turcia, pentru a le oferi sansa la o noua viata. În 2023 au realizat zboruri pentru copii ucraineni cu probleme grave de sanatate, catre clinici din Europa. “Cred ca lectia pe care o primesti de fiecare data este ca e singura normalitate ca atunci când cineva are nevoie de ajutor, trebuie sa fie ajutat!”, sustine Adelina Toncean, fondator Asociatia “Blondie”.