- De ce zero net? -

         Potrivit Comitetului interguvernamental pentru schimbările climatice (IPCC), majoritatea naţiunilor trebuie să fie neutre de carbon - adică să reducă emisiile la zero sau să le compenseze pe cele care rămân prin soluţii ecologice sau tehnologice - până la jumătatea secolului, pentru a rămâne sub pragul de 1,5 grade Celsius încălzire globală.

- Cine este la bord? -

Marea Britanie şi Franţa, mari emiţători istorici de gaze cu efect de seră, au adoptat legi pentru atingerea neutralităţii climatice până în 2050, la fel ca Suedia şi Noua Zeelandă.

Alte câteva naţiuni au stabilit termene concrete pentru a ajunge la zero emisii.

Richard Black, directorul Energy and Climate Intelligence Unit (ECIU), un think-tank non-profit care activează în domeniul schimbărilor climatice şi energiei cu sediul la Londra, a spus că ţinta zero emisii este "probabil cel mai bun indicator unic al faptului că o naţiune este serioasă cu privire la respectarea a ceea ce a promis" în acordul de la Paris din 2015.

- Reduceri de emisii -

Reducerile reale de emisii vor veni din industrie. Construcţiile, transporturile, energia şi agricultura au nevoie de reduceri puternice ale emisiilor - deşi până în prezent planurile naţionale de atingere a pragului de zero-net emisii nu au fost foarte detaliate în această privinţă.

Problema suplimentară a transportului aerian şi maritim, domenii mari consumatoare de carbon, de natură internaţională, nu a fost încă abordată cu succes.

De asemenea, este departe de a fi clar modul în care statele Uniunii Europene intenţionează să reducă emisiile - şi dacă utilizarea unor programe de compensare ample va fi luată în considerare drept contribuţie la eforturile de reducere a încălzirii climei.

"Unii vor defini neutralitatea carbonului sau zero-net pe baza emisiilor de dioxid de carbon", a spus Black, atrăgând atenţia că alte acţiuni care nu duc la reducerea emisiilor - inclusiv reîmpădurirea - "acoperă pur şi simplu o lipsă de acţiune în jurul principalelor surse de poluare".

- Sunt necesare "repere ambiţioase" -

Raportul privind clima al IPCC din 2018 a prezentat mai multe scenarii diferite - sau "căi" - pe care naţiunile le-ar putea urma pentru a atinge zero-net emisii.

De departe, cea mai sigură rută pentru limitarea încălzirii la 1,5 grade Celsius este o reducere imediată şi drastică a consumului de combustibili fosili, emisiile atingând un vârf în câţiva ani şi reducându-se la aproape jumătate până în 2030.

Alte căi pentru a nu depăşi pragul de 1,5 grade Celsius implică desfăşurarea în masă a unor scheme de captare şi stocare a carbonului, care ar aspira excesul de CO2 din atmosferă, în cele din urmă atenuând creşterea temperaturii.

Unii experţi se tem că un ţel 2050, dacă nu este însoţit de obiective de etapă pentru reducerea emisiilor, ar putea însemna că economiile mai bogate vor continua să ardă combustibili fosili timp de zeci de ani înainte de a recurge la tehnologii pentru reducerea emisiilor.

Teresa Anderson, coordonatoarea politicii pentru climă la ActionAid International, a declarat că drumul pe care îl vor parcurge ţările pentru a ajunge la zero-net emisii va fi crucial.

"Un obiectiv climatic pentru 2050 va fi aproape irelevant dacă nu se va acţiona în următorii câţiva ani", a spus ea pentru AFP.

"Obiectivele naţionale au cu adevărat nevoie de repere ambiţioase pentru 2025 şi 2030, astfel încât să fim siguri că suntem pe calea cea bună şi că facem transformarea urgentă astăzi".

La ultimul Consiliu European din 2019 (12-13 decembrie), liderii UE au ajuns la un acord pentru a lucra pentru a atinge neutralitatea carbonului până în 2050 - dar fără acordul Poloniei înfometate de cărbune.

Diplomaţii au afirmat că Polonia a refuzat să accepte data, după ce a cerut ca ţintă anul 2070 cu un raport în 2020.

"Am ajuns la un acord privind schimbările climatice, este foarte important, a fost crucial ca Europa să arate o ambiţie puternică", a declarat atunci gazda summitului şi preşedintele Consiliului UE, Charles Michel.

Cei 27 de lideri ai UE au aprobat concluziile după o dezbatere intensă, iar Republica Cehă a acceptat planul doar după ce a fost clar că unii membri vor fi autorizaţi să folosească energia nucleară.

State din estul UE s-au opus obiectivului privind emisii zero în 2050

Polonia, Republica Cehă şi Ungaria, membri din estul UE, s-au opus obiectivului blocului de zero emisii de carbon până în 2050. Acestea susţin că ar împiedica dezvoltarea economiilor lor dependente de cărbune şi vor ca UE să suporte costurile uriaşe ale trecerii la surse regenerabile.

Iată care sunt provocările pe care aceste ţări membre UE foste comuniste le întâmpină pe calea către neutralitatea carbonului.

- Polonia vrea un schimb "corect" -

Polonia trebuie să cheltuiască aproximativ 700 până la 900 de miliarde de euro pentru a obţine emisii zero, a declarat în octombrie ministrul său de atunci al energiei, pentru media locale.

Imensa sa termocentrală pe bază de lignit de la Belchatow este cea mai mare de acest tip din Europa şi ''singurul său cel mai mare emiţător de gaze cu efect de seră'', potrivit ONG-ului global de mediu ClientEarth.

Primul-ministru de dreapta Mateusz Morawiecki a respins obiectivul zero emisii până în 2050 la un summit european în iunie, insistând asupra faptului că acest lucru ar putea paralizaeconomia dinamică a Poloniei.

Varşovia vrea ca blocul să finanţeze o tranziţie "echitabilă" către neutralitatea carbonului pentru fosta ţară comunistă cu 38 de milioane de locuitori, care depinde de cărbune pentru a produce aproximativ 80 la sută din energia sa.

Ministrul pentru climă Michal Kurtyka şi-a exprimat optimismul cu privire la propunerea UE de a mobiliza 100 de miliarde de euro pentru aproape un deceniu pentru a ajuta la atingerea obiectivului zero emisii, dar a avertizat că "doar fondurile publice nu vor fi suficiente".

Planurile guvernului prevăd că 60% din energia electrică va fi generată de cărbune în 2030, dată la care UE a decis să înceteze utilizarea acestuia.

Varşovia caută o pondere de 30% cărbune dintre sursele sale de energie până în 2040, când proporţia energiilor regenerabile va atinge 30 la sută iar prima unitate nucleară va fi funcţională.

Utilizarea energiei regenerabile a scăzut din 2016, după ce guvernul PiS (Partidul Lege şi Justiţie) a blocat dezvoltarea energiei eoliene pe uscat. Însă, într-un recent revers, acesta s-a angajat să investească în energie solară şi eoliană offshore.

- Costuri "astronomice" pentru cehi -

Şi Republica Cehă doreşte ca Uniunea Europeană să suporte o parte din estimările de aproximativ 26,5 miliarde de euro pe care ea trebuie să le cheltuiască pentru a deveni neutră de carbon, sumă pe care premierul Andrej Babis a numit-o "astronomică".

Deşi majoritatea membrilor UE prevăd să reducă emisiile de dioxid de carbon la zero până în 2050, cehii vizează să atingă 80% din obiectiv până atunci.

Combustibilii fosili au reprezentat 57 la sută din sursele de energie ale Republicii Cehe în 2018, energia nucleară reprezentând 37 la sută şi resursele regenerabile 6 la sută, potrivit operatorului pieţei de energie electrică şi gaze OTE deţinut de stat.

Praga doreşte ca UE să accepte energia nucleară ca sursă fără emisii şi prevede să construiască o nouă unitate nucleară de mai multe miliarde de euro la centrala de la Dukovany până în 2036, vizând o pondere de 40 la sută energie nucleară până în 2040, în creştere cu 30% în 2016.

Cehii vizează să atingă o pondere de 22% energie regenerabilă până în 2030.

- Budapesta vrea ca Bruxelles-ul să plătească -

Ungaria estimează că va avea nevoie de 150 de miliarde de euro pentru a atinge neutralitatea carbonului până în 2050 şi a exclus să ducă singură această ''sarcină grea''.

Budapesta spune că "nu poate scrie un cec în alb" pentru a finanţa tranziţia.

"Trebuie să fie clar că energia sau alimentele mai scumpe nu pot fi o consecinţă a obiectivului 2050", a declarat Gergely Gulyas, ministru care conduce biroul premierului populist ungar Viktor Orban. "Acesta (obiectivul) este acceptabil doar cu condiţia să fie însoţit de contribuţii serioase ale UE", a adăugat el.

Combustibilii fosili reprezintă 40 la sută din producţia de electricitate a Ungariei, energia pe bază de cărbune neacoperind decât 16 la sută din nevoile de electricitate din această ţară cu zece milioane de locuitori.

Numindu-se "campioană a climei" şi insistând că este "una dintre puţinele" ţări capabile să atingă obiectivele climatice ale UE pentru 2030, Ungaria consideră că energia nucleară este o necesitate. Aceasta reprezintă aproximativ jumătate din energia electrică produsă şi o treime din energia consumată.