Noile provocări cu care se confruntă Uniunea Europeană arată că bugetul pentru viitoarea perioadă de programare financiară multianuală (2021-2027) ar trebui să fie unul echilibrat şi să dispună de mai multe resurse proprii, pentru a permite atât continuarea la aceeaşi anvergură de până acum a politicilor tradiţionale, cât şi tratarea noilor provocări, precum combaterea schimbărilor climatice, sporirea apărării şi a securităţii şi digitalizarea.

Ideea a fost evidenţiată în seminarul ''Bugetul pe termen lung al Uniunii Europene 2021-2027'', organizat de Parlamentul European în timpul sesiunii sale plenare de săptămâna trecută la Strasbourg şi la care au participat membrii echipei de negociere a PE pentru viitorul cadrul financiar multianual şi jurnalişti din ţări membre.

Bugetul UE pe termen lung are mai multe surse de venit - contribuţii de la statele membre, taxe de import la produsele din afara Uniunii şi amenzile aplicate companiilor care încalcă regulile comunitare privind concurenţa.

Poziţia Parlamentului European, potrivit căreia bugetul pentru 2021-2027 ar trebui să fie de 1,3% din venitul naţional brut (1.324,1 miliarde euro la preţurile din 2018) faţă de 1,1% cât a propus Comisia Europeană - include o reformare a modului de finanţare. Un nou sistem, mai simplu, ar trebui să introducă noi surse de venit, iar banii ar putea veni de la o nouă schemă de impozit pe profit (inclusiv impozitarea companiilor mari din sectorul digital), din comercializarea cotelor de emisii şi o taxă pe materialele plastice.

Actualul buget multianual, care acoperă perioada 2014-2020, se ridică la 963,5 miliarde de euro.

Membrii echipei de negociere a PE a viitorului cadru financiar multianual au accentuat că bugetul pentru 2021-2027 va trebui să asigure continuitatea principalelor politici - politica agricolă comună şi politica de coeziune - şi să moduleze angajamentele şi ambiţiile politice ale UE în concordanţă cu mijloacele financiare necesare.

Parlamentul European susţine, printre altele, o finanţare de 120 de miliarde euro pentru programul Horizon Europe şi o triplare pentru programul Erasmus+ pentru perioada 2021-2027 (faţă de perioada 2014-2020).

O altă idee subliniată a fost sprijinul pentru un nou mecanism pentru a proteja bugetul Uniunii atunci când nu se respectă statul de drept sau când există o ameninţare sistemică pentru valorile UE.

Eurodeputatul Jan Olbrycht, co-raportor al Parlamentului European pentru viitorul cadru financiar multianual, a reamintit poziţia Parlamentului European conform căreia bugetul UE pentru 2021-2027 ar trebui să fie de 1,3% din venitul naţional brut pentru a putea păstra politicile tradiţionale.

''Problema este că în Consiliu este dificil să ai unanimitate. Acum aşteptăm, pentru că noi ne-am prezentat poziţia. Vrem ca Uniunea Europeană să lucreze la nivelul dinainte de Brexit. Nu vrem să blocăm nimic, dar nu putem exclude o blocare'', a spus în cadrul seminarului eurodeputatul polonez, membru al grupului PPE.

La rândul său, celălalt co-raportor privind viitorul cadru financiar multianual, Margarida Marques, a accentuat că Parlamentul European, care trebuie să îşi dea avizul final asupra bugetului multianual al UE, va face acest lucru numai dacă va exista un acord politic asupra resurselor proprii.

''Vreau să subliniez că la Consiliul European din 20 februarie am vrea să vedem o decizie privind viitorul CFM sau cel puţin o foaie de parcurs'', a afirmat eurodeputata socialistă portugheză.

Marques a explicat că ţările net contributoare beneficiază cel mai mult de pe urma pieţei interne, sugerând astfel că este de neînţeles poziţia statelor din aşa-numitul grup 'Frugal five' (Austria, Danemarca, Germania, Ţările de Jos şi Suedia). Acestea se opun alocării a peste 1% din venitul naţional brut pentru bugetul UE şi suplimentării acestuia în vederea finanţării listei de noi priorităţi pe care Comisia Europeană, condusă de Ursula von der Leyen, doreşte să le promoveze, printre care Pactul Ecologic european. În schimb, ele propun reducerea fondurilor alocate pentru politicile tradiţionale, cum sunt politica de coeziune şi politica agricolă comună.

Un alt grup, numit 'Prietenii coeziunii' şi format din 16 ţări membre, inclusiv România, vrea ca fondurile UE pe care le primesc în cadrul politicii de coeziune să nu fie diminuate în viitorul cadru financiar multianual.

Eurodeputata Valerie Hayer (grupul Renew Europe), co-raportoare a PE pentru resurse proprii, a amintit că obiectivul ar fi să se ajungă la 40% din contribuţii de la venitul naţional brut al statelor membre şi 60% din resurse proprii.

În prezent, aproximativ 70% din CFM este finanţat prin contribuţii de la venitul naţional brut şi 12% din TVA, în timp ce 13% provin din alte venituri, cum ar fi impozitele plătite de personalul UE sau amenzi impuse companiilor care încalcă legislaţia privind concurenţa.

Poziţia Parlamentului European este aceea că noile resurse proprii trebuie să fie mai bine aliniate cu progresele stimulative în zonele prioritare ale politicilor UE. Introducerea de noi resurse proprii va facilita un nivel adecvat de finanţare a cheltuielilor Uniunii Europene în viitorul cadru financiar multianual.

Şeful echipei de negociere a PE pentru viitorul cadru financiar multianual, preşedintele Comisiei pentru bugete (BUDG), Johan Van Overtveldt, a salutat demersurile făcute de preşedintele Consiliului European Charles Michel în vederea ajungerii la un compromis între toate statele membre cu privire la viitorul buget multianual al UE şi s-a declarat optimist.

La 14 februarie, Charles Michel a propus un buget multianual al UE de 1,074% din venitul naţional brut, aceasta urmând să fie baza de negociere între liderii statelor membre la summitul extraordinar din 20 februarie, unde se speră într-o apropiere a poziţiilor celor 27 de ţări membre.

Estimările europene arată că noua taxă pe plastic şi veniturile din schema extinsă pentru carbon, care va acoperi şi sectorul transporturilor, vor aduce între 14 şi 15 miliarde de euro anual, reuşind astfel să acopere pierderea de aproximativ 75 de miliarde de euro ce reprezentau contribuţia Regatului Unit la bugetul comunitar pentru cei şapte ani.

Bugetul pe termen lung al UE, cunoscut şi sub numele de cadru financiar multianual, fixează limita superioară a banilor pe care UE îi poate cheltui într-o perioadă de cel puţin cinci ani în diferite domenii politice. Cele mai recente bugete pe termen lung au acoperit perioade de şapte ani. Unul dintre motivele pentru care Uniunea Europeană are un buget pe termen lung, dar şi bugete anuale, este nevoia de a oferi predictibilitate şi, astfel, de a crea condiţii de eficienţă pentru programele pe care Uniunea doreşte să le finanţeze. Această predictibilitate este necesară, de exemplu, pentru cercetătorii care lucrează mai mulţi ani la proiecte ştiinţifice.

Bugetul pe termen lung trebuie să dispună de o anumită flexibilitate pentru a face faţă crizelor şi situaţiilor de urgenţă neprevăzute. Prin urmare, include o serie de instrumente care garantează că banii pot fi folosiţi acolo unde sunt necesari. De exemplu, Fondul de Solidaritate al UE este conceput pentru a oferi asistenţă financiară în cazul unui dezastru major într-un stat membru. Fondul de ajustare la globalizare este destinat să ajute lucrătorii să găsească un nou loc de muncă dacă au fost concediaţi ca urmare a modificărilor structurale la nivel mondial sau în urma unei crize economice.

Spre deosebire de bugetele naţionale, bugetul UE este un buget de investiţii. Nu finanţează protecţia socială, educaţia primară sau apărarea naţională, ci se concentrează în special pe domenii-cheie ce oferă valoare adăugată prin stimularea creşterii economice şi a competitivităţii.

Bugetul Uniunii Europene susţine cercetarea şi inovarea, investiţiile în reţelele transeuropene şi dezvoltarea întreprinderilor mici şi mijlocii, cu scopul de a stimula creşterea şi a crea locuri de muncă în UE. Politica agricolă comună a UE, politica în domeniul pescuitului şi cea pentru mediul înconjurător primesc cea mai mare finanţare în cadrul bugetului pe termen lung actual. Aceste domenii sunt urmate de programele de coeziune, care au ca scop reducerea disparităţilor de dezvoltare dintre regiunile Uniunii Europene. Bugetul pe termen lung finanţează, de asemenea, proiecte internaţionale de ajutor umanitar şi de dezvoltare.