Migranţii rămân şi în 2020 o problemă la porţile Europei

Anul 2020 a început trist pentru un grup de sirieni care au încercat să ajungă de pe coastele Turciei pe o insulă apropiată, aparţinând de Grecia. Din totalul celor 19 urcaţi în barcă, 11, între care opt copii, au murit înecaţi, tragedie care a adus numărul de decese de migranţi înregistrate în Mediterana doar în primele zece zile ale noului an la 35 – după un an 2019 în care, potrivit cifrelor Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie, peste 1.000 de oameni şi-au pierdut viaţa încercând să ajungă pe ţărmurile Europei.

Pe uscat, migranţii intraţi pe „ruta balcanică” pentru a ajunge în Vest sunt pândiţi de alte pericole. În noiembrie, media a relatat că poliţia croată a recurs la focuri de armă pentru a opri un grup de migranţi clandestini care încercau să treacă graniţa în Slovenia, unul dintre ei fiind grav rănit. Nu departe, într-un alt stat ex-iugoslav acum membru al Uniunii Europene, Slovenia, o formaţiune de paramilitari patrulează într-o pădure la frontiera croată, despre care se afirmă că este adesea traversată de migranţi ilegali, a relatat Reuters.

Între timp, parcurgând invers drumul refugiaţilor pe cărările sinuoase ale Balcanilor, un grup de reporteri au avut ocazia, la sfârşitul anului trecut, să întâlnească o parte dintre cei câteva mii care naufragiază în călătoria lor spre Occident în Bosnia, prinşi în hăţişul impenetrabil al regulamentelor şi poziţiilor politice uneori contradictorii.

         Eşuaţi între două lumi

În perioada 2018-2019, în Bosnia, mic stat balcanic cu o populaţie de aproape 3,3 milioane de locuitori, au intrat circa 60.000 de migranţi ilegali, toţi venind dinspre Serbia şi Muntenegru, iar cea mai mare parte au reuşit să-şi continue călătoria către Occident, dar câteva mii au rămas blocaţi între graniţe impenetrabile, în faţa măsurilor represive ale poliţiei de frontieră din ţara vecină Croaţia, care doreşte să adere la Schengen. De multe ori, ei încearcă să ajungă în Slovenia ori înapoi Serbia, pentru a căuta de acolo o rută alternativă în drumul lor spre vest, prin România sau chiar Ungaria, în pofida politicilor dure împotriva migraţiei aplicate de guvernul ungar, au scris dpa şi EFE.

În prezent, ţara găzduieşte circa 8500 de migranţi, care doresc, de asemenea, să-şi continue drumul spre state membre ale UE.

Condiţiile de trai ale acestor migranţi, în mare parte afgani şi pakistanezi, au ajuns recent în atenţia presei şi a comunităţii internaţionale, cazul cel mai grav fiind considerat cel al taberei improvizate de la Vucjak, amplasată într-un loc unde odată a fost o groapă de gunoi, fără electricitate şi apă curentă, în apropiere de mine rămase de pe vremea războiului din anii ’90.

Drazen Rozic, reprezentant al Organizaţiei Internaţionale pentru Migraţie (OIM), care gestionează mai multe centre de migranţi în Bosnia-Herţegovina, a indicat la 10 ianuarie, potrivit agenţiei HINA, că o parte din migranţii de la Vucjak, închisă în urma presiunilor internaţionale, au fost relocaţi într-un centru nou la Blazuj, în apropiere de capitala Sarajevo, care va avea la finalul lucrărilor de extindere, la sfârşitul acestei luni, o capacitate de 1200 de persoane.

În paralel, noul ministru bosniac al securităţii, Fahrudin Radoncic, a anunţat la 15 ianuarie că vor fi luate măsuri de intensificare a monitorizării graniţei cu Serbia şi Muntenegru pentru a opri fluxul de imigranţi ilegali din aceste ţări şi se vor face demersuri pentru coordonarea activităţilor de acest tip cu miniştri de interne ai ţărilor din regiune.

         Promisiuni şi recomandări

La 16 ianuarie, în timpul unei vizite la Atena, vicepreşedinte al Comisiei Europene Margaritis Schinas, responsabil de noul portofoliu consacrat „modului de viaţă european”, a declarat „decesul” pactului de la Dublin cu privire la migraţie şi azil, datând din anii 1990 şi care obligă prima ţară unde soseşte migrantul să-l preia în grijă.

Schinas a pledat pentru înlocuirea lui cu „un sistem nou, coeziv”, anticipând că până la finele anului în curs, în timpul preşedinţiei germane a Uniunii Europene, va fi găsită o soluţie pentru o politică europeană comună privind migraţia şi refugiaţii – un sistem care să asigure în acelaşi timp graniţe externe „solide” capabile să susţină libera circulaţie conform regulilor Schengen şi să pună capăt exploatării „tragice” a oamenilor de către bande organizate de traficanţi, să permită aducerea în siguranţă a mâinii de lucru calificate în ţările europene care au nevoie, dar şi retrimiterea în siguranţă a celor care nu au motive să stea în Europa, a relatat ANA.

Comisarul grec a evidenţiat cu acelaşi prilej rolul tot mai important al agenţiei europene a frontierelor Frontex, care va beneficia de resurse şi personal propriu, dar a atras atenţia că Europa nu poate trăi în „condiţii de migraţie zero”.

Declaraţiile sale sunt în rezonanţă cu recomandările făcute de Înaltul Comisariat al ONU pentru Refugiaţi (UNHCR), care a lansat un apel către Uniunea Europeană să facă din anul 2020 un „an al schimbării” în ce priveşte protecţia refugiaţilor.

Setul de recomandări „ambiţioase, dar realizabile” adresat la 9 ianuarie de UNHCR preşedinţiei croate şi celei germane a Consiliului Uniunii Europene, care se desfăşoară succesiv în acest an, se referă la stabilirea unui sistem de azil realmente comun şi funcţional în interiorul UE, prin implementarea unor reforme sustenabile, dublat de acordarea de sprijin sporit în plan financiar şi nu numai pentru ţările din afara Uniunii care găzduiesc şi de unde provine cel mai mare număr de refugiaţi.

         Un sistem de azil realmente funcţional

Pentru ca sistemul de azil din UE să fie funcţional, sunt necesare proceduri de azil corecte şi rapide, cu ajutorul cărora să se poată stabili în cel mai scurt timp cine are şi cine nu are nevoie de protecţie şi persoanele eligibile pentru protecţie să poată obţine rapid acest statut, precum şi sprijin pentru integrare, iar persoanelor care în urma acestor evaluări nu sunt considerate eligibile pentru a beneficia de o formă de protecţie să li se acorde asistenţa necesară întoarcerii, a explicat UNHCR.

În acelaşi timp, trebuie reglementată problema împărţirii responsabilităţii cu statele membre ale UE care înregistrează un număr disproporţionat de mare de solicitări de azil, a arătat UNHCR, încurajând preşedinţiile croată şi germană ale Consiliului UE din acest an să avanseze către un „mecanism efectiv de solidaritate”.

Statele UE ar trebui să aloce anual un minim de 30% din Fondul comunitar pentru azil, migraţie şi integrare (AMIF, în valoare de 3,14 miliarde euro pe perioada 2014-2020) pentru a susţine integrarea refugiaţilor, incluzând aici investiţii punctuale în angajarea acestora, găsirea de locuinţe şi însuşirea limbii ţării gazdă.

Uniunea Europeană, sub preşedinţiile sale, „are şansa de a face din 2020 anul schimbării în direcţia unei protecţii solide pentru refugiaţi. Deceniul trecut a fost unul al dislocărilor. Deceniul acesta poate şi trebuie să fie unul al soluţiilor, începând chiar de acum, din 2020”, a subliniat Gonzalo Vargas Llosa, reprezentantul regional al UNHCR pentru UE.

         Poziţia Uniunii

Deocamdată, premierul croat Andrej Plenkovic, care a prezentat la 14 ianuarie priorităţile preşedinţiei croate a Consiliului Uniunii Europene, a asigurat că ţara sa nu va deveni „un centru de atracţie informal pentru migranţi”, amintind că, spre deosebire de alte ţări, Zagrebul nu a decis să ridice baricade şi garduri de sârmă ghimpată pentru a proteja frontiera croată, europeană şi viitoarea graniţă a spaţiului Schengen.

”Soluţia este de a proteja frontiera externă, în particular cea dintre Grecia şi Turcia unde încep rutele est-mediteraneană şi vest-balcanică”, a explicat Plenkovic.

La rândul său, în discursul în care a prezentat obiectivele şi priorităţile noii Comisii Europene, la 27 noiembrie, preşedinta executivului UE, Ursula von der Leyen, a atenţionat că Uniunea Europeană trebuie să-şi reformeze sistemul de azil şi să-şi consolideze frontierele externe, punând un accent pe faptul că migranţii care stau în Europa trebuie să fie integraţi, ”dar noi trebuie, de asemenea, să ne asigurăm că cei care nu au dreptul de şedere se întorc acasă”.