Aplicaţiile pentru monitorizarea virusului, între nevoia de date şi respectul vieţii private

Pe măsură ce mai multe guverne apelează la aplicaţii de monitorizare a populaţiei în lupta împotriva noului coronavirus, tensiunea adânc înrădăcinată dintre nevoia de informaţii publice de sănătate şi dreptul la viaţă privată şi intimitate a ieşit din nou la lumină.

Tehnologia de tip „track-and-trace” este prezentată drept soluţia ideală pentru a permite redeschiderea economiilor şi ridicarea măsurilor de izolare pentru populaţie, permiţându-le autorităţilor sanitare să urmărească îndeaproape răspândirea virusului.

Mulţi însă obiectează pe bună dreptate, invocând faptul că datele personale adunate de guverne sau de companii în numele controlului pandemiei ar putea fi abuzate pentru câştiguri politice sau comerciale, sau de-a dreptul pentru oprimarea populaţiei în statele cu regimuri autoritariste.

„Dacă nu suntem atenţi, epidemia poate reprezenta un moment de cotitură în istoria supravegherii”, a avertizat istoricul israelian Yuval Noah Harari, într-un material publicat în Financial Times, în perioada de apogeu a epidemiei de coronavirus.

În timp ce tehnologia de supraveghere din ce în ce mai performantă poate reprezenta un ajutor binevenit pentru autorităţile din domeniul sanitar care au fost prinse cu garda jos de dimensiunile crizei coronavirusului, „partea deloc bună este, desigur, că acest lucru ar legitima instalarea unui nou şi înfricoşător sistem de supraveghere” a populaţiei, a susţinut Harari.

Detectarea infecţiilor virale cu ajutorul aplicaţiilor pentru smartphone

Multe ţări au introdus deja aplicaţii de smartphone pentru a urmări statusul infecţiilor în populaţie şi mobilitatea celor infectaţi, cu intenţia de a-i avertiza pe cei care au intrat în contact apropiat cu purtătorul unui virus.

În unele ţări folosirea acestor aplicaţii este voluntară, însă în multe este obligatorie.

         – Eşecul sistemului de alertă –

Ţările asiatice, primele lovite de pandemia care a răpit peste 350.000 de vieţi, au deschis drumul în ceea ce priveşte folosirea aplicaţiilor de supraveghere, de multe ori prin impunerea acestora în rândul populaţiei.

China, unde a fost detectat primul focar, a apelat la mai multe aplicaţii ce folosesc fie sistemul de geolocaţie prin intermediul reţelelor de date mobile, fie datele adunate din puncte de control ale traficului feroviar, aerian sau auto.

Modul în care China a folosit aceste aplicaţii a fost sistematic şi obligatoriu şi a sfârşit prin a fi creditat ca un atu important în lupta cu coronavirusul, permiţându-i Beijingului să-şi ridice măsurile de închidere şi izolare şi să oprească transmiterea virusului.

Coreea de Sud a emis alerte în masă prin intermediul telefoanelor mobile prin care erau anunţate locaţiile vizitate de persoanele infectate şi le-a ordonat tuturor persoanelor plasate în carantină să-şi instaleze o aplicaţie de supraveghere pe telefonul mobil.

În Thailanda, care a întârziat votul unei legi cu privire la protecţia datelor personale, oamenii au folosit o aplicaţie pentru a scana un cod de bare ori de câte ori intrau sau ieşeau dintr-un magazin sau restaurant. – dacă cineva care apoi era testat pozitiv s-a aflat într-un astfel de loc public, toţi ceilalţi care s-au aflat în acelaşi loc primeau o alertă pe telefon şi un test gratuit de coronavirus.

Singura problemă: Guvernul, după ce a adunat un uriaş volum de date de la milioanele de utilizatori ai aplicaţiei, a trebuit să recunoască faptul că funcţia de alertă a aplicaţiei nu merge.

„Pandemia de Covid-19 le-a oferit un raţionament convenabil guvernelor asiatice pentru a-şi extinde sau întări capacităţile autoritare pentru o lungă perioadă de timp”, a declarat pentru AFP Paul Chambers, politolog la Universitatea din Naresuan, Thailanda.

        – Voluntar versus obligatoriu –

Dezbateri similare s-au aprins şi în Vest.

Mai mult de jumătate dintre cei 2.000 de oameni intervievaţi în cadrul unui studiu sociologic de Brookings Institution din SUA au declarat că se tem că aplicaţiile pentru supravegherea şi urmărirea contactelor personale le încalcă dreptul la viaţă privată.

„Analiza noastră arată că există nevoia unor campanii de educaţie publică prin care să se clarifice ce sunt aceste instrumente şi, în special, ce nu pot face ele”, conform unui comunicat al acestui think-tank cu privire la aceast studiu, desfăşurat în perioada 30 aprilie – 1 mai.

Încrederea publică este extrem de importantă, ţinând cont de faptul că experţii susţin că aplicaţiile de tip track-and-trace (de monitorizare şi urmărire) trebuie să fie folosite în proporţie de cel puţin 60% dintr-o populaţie pentru a fi eficiente.

„Sunt noile tehnologii din ce în ce mai eficiente? Cu certitudine. Este acest lucru periculos? De asemenea, cu certitudine!”, a subliniat Benjamin Queyriaux, epidemiolog francez şi fost consilier medical pentru NATO.

Comisia Europeană a anunţat că datele adunate prin intermediul aplicaţiilor de supraveghere trebuie să fie criptate şi nu pot fi păstrate în baze de date centralizate.

În Franţa, unde au fost respinse cu neîncredere tehnologiile de supraveghere oferite de Google sau Apple, Comisia Naţională pentru Informatică şi pentru Libertăţi (CNIL – organismul care supraveghează respectarea dreptului la viaţă privată al cetăţenilor francezi) a aprobat folosirea unei aplicaţii susţinute de guvern ce va putea fi descărcată şi instalată în mod voluntar.

Experţi din Norvegia au avertizat că aplicaţia similară susţinută de guvernul norvegian nu oferă suficientă protecţie pentru datele personale, iar o aplicaţie australiană care le permite autorităţilor sanitare să acceseze datele personale ale australienilor a ridicat, de asemenea, îngrijorări cu privire la încălcarea dreptului la viaţă privată.

         – Scopuri neclare –

În America Latină, o femeie a câştigat în instanţă cu argumentul că drepturile ei la viaţă privată şi intimitate sunt încălcate de o aplicaţie lansată de autorităţile locale din oraşul Medellin (Columbia).

Folosirea aplicaţiei este obligatorie pentru angajaţii companiilor care îşi reiau activitatea după relaxarea măsurilor de închidere şi izolare, însă instanţa a decis că doar cele mai relevante informaţii pot fi solicitate de la utilizatori.

„Scopurile acestor soluţii tehnologice nu sunt clare”, conform organizaţiei columbiene pentru apărarea Drepturilor Omului Karisma.

În Argentina, Guvernul intenţionează să oblige populaţia să instaleze o aplicaţie a cărei folosire era până acum voluntară, iniţiativă ce a fost respinsă însă de Opoziţie, care solicită şi ca toate datele personale adunate de autorităţi să fie şterse imediat ce criza medicală se încheie.

„Dacă guvernele şi corporaţiile încep să adune în masă datele noastre biometrice, vor ajunge să ne cunoască mult mai bine decât ne cunoaştem singuri”, a avertizat Yuval Noah Harari.

Acest lucru le va permite „nu doar să preconizeze cum ne vom comporta şi ce opinii şi sentimente avem dar şi să ne manipuleze comportamentul şi opiniile şi să ne vândă orice vor dori – fie că este vorba de un produs comercial sau de un politician”, a adăugat el.